măciucă — MĂCIÚCĂ, măciuci, s.f. 1. Bâtă mare, mult îngroşată (şi adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se… … Dicționar Român
capsulă — CAPSÚLĂ, capsule, s.f. 1. Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji şi având numeroase seminţe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând seminţele în libertate; măciucă (3), măciulie (2). 2. înveliş al unor organe şi… … Dicționar Român
gămălie — GĂMĂLÍE, gămălii, s.f. Parte îngroşată în formă de sferă mică de la capătul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GĂMĂLÍE s. măciulie, (reg.) căciulie. (gămălie de ac, de chibrit.) Trimis de … Dicționar Român
bold — BOLD, bolduri, s.n. (reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (înv.) Imbold. 4. (reg.) Element de… … Dicționar Român
bâtă — BẤTĂ, bâte, s.f. Băţ lung şi gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – et. nec. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂTĂ s. v. ciomag. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bâtă s. f., pl. bâte … Dicționar Român
ciomag — CIOMÁG, ciomege, s.n. Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOMÁG s. bâtă, măciucă,… … Dicționar Român
ciucă — CIÚCĂ ciuci f. reg. 1) Vârf de munte (de formă rotundă). 2) Capăt îngroşat şi rotunjit al unui obiect; gămălie; măciulie. [Sil. ciu că] /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX ciúcă1, ciuci, s.f. (reg.) 1. vârf (de munte), pisc,… … Dicționar Român
moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… … Dicționar Român
cap — I. (parte a corpului, individ, extremitate, vârf, mãciulie, cãpãtâi, început, sfârşit, motiv, capitol) s. n., pl. cápete II. (conducãtor) s. m., pl. capi III. (geogr.) s. n., pl. cápuri … Romanian orthography
bocioacă — BOCIOÁCĂ s. v. capsulă, măciulie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
