- măcriş
- MĂCRÍŞ s.m. Plantă erbacee cu frunze alungite şi acrişoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ♢ Măcriş mărunt = varietate de măcriş cu frunzele în formă de spadă şi cu flori roşietice (Rumex acetosella). Măcrişul calului = varietate de măcriş cu frunzele uşor încreţite şi cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ♢ Compus: măcrişul-iepurelui sau măcrişul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrişoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, şi cu flori albe, roşietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriş = numele popular al unei combinaţii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et.nec. cf. a c r u.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂCRIŞ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMĂCRIŞ DE PĂDÚRE s. v. măcriş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSARE DE MĂCRÍŞ s. v. oxalat acid de potasiu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemăcríş s. m. (sil. -criş)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăcríşul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂCRÍŞ n. Plantă erbacee cu frunze alungite şi cu gust acru, folosite în alimentaţie. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmăcríş s.m. – Plantă (Rumex acetosa). bg. mokreš, din mokăr "umed" (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Puşcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – cf. macrină, s.f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greşit din macru.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.