Dicționar Român. 2013.
muzicuţa — MUZICÚŢA, muzicuţe, s.f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. uţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
armonică — ARMÓNICĂ, armonici, s.f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acţionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ♢ expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuţă (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.… … Dicționar Român
muzică — MÚZICĂ, (4) muzici, s.f. 1. Arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într o manieră specifică. 2. Ştiinţă a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului şi al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creaţie componistică … Dicționar Român
Romanian profanity — ( înjurătură ) refers to a set of words considered blasphemous or inflammatory in the Romanian language. The Romanian fă , traseistă , putoare , haimana , parașută , muistă (mostly used to denote prostitutes that agree to have oral sex as well),… … Wikipedia
Никуцэ Тэнасе — Никуцэ Ангелович Тэнасе[1] (12 августа 1924 5 сентября 1986; рум. Nicuță Tănase) румынский писатель, поэт и сатирик. Содержание 1 Биография 1.1 Кар … Википедия
Тэнасе, Никуцэ — Никуцэ Ангелович Тэнасе[1] (12 августа 1924 5 сентября 1986; рум. Nicuță Tănase) румынский писатель, поэт и сатирик. Содержание 1 Биография 1.1 Кар … Википедия
armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
camerton — CAMERTÓN, camertonuri, s.n. Instrument format dintr un tub sonor, care, prin suflare, emite nota la (sau din patru tuburi sol , la , re , mi ), folosit la acordarea instrumentelor muzicale. – Din germ. Kammerton. Trimis de valeriu, 11.02.2003.… … Dicționar Român
eolină — EOLÍNĂ s. v. armonică, muzicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
