- modalitate
- MODALITÁTE, modalităţi, s.f. 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. – Din fr. modalité.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MODALITÁTE s. 1. v. mod. 2. v. regim.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemodalitáte s. f., g.-d. art. modalităţii; pl. modalităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMODALIT//ÁTE modalitateăţi f. 1) Mod de a acţiona în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. 2) log. Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului faţă de cele comunicate. /<fr. modalitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMODALITÁTE s.f. 1. Fel, chip, mod de a face sau de a prezenta ceva. 2. (log.) Criteriul de diferenţiere a judecăţilor după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. [cf. fr. modalité].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMODALITÁTE s. f. 1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva. 2. (log.) criteriu de diferenţiere a judecăţilor după gradul lor de certitudine. 3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. (< fr. modalité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.