- miruială
- MIRUIÁLĂ, miruieli, s.f. Miruit1. [pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIRUIÁLĂ s. v. miruire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemiruiálă s. f., g.-d. art. miruiélii; pl. miruiéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.