- micşunea
- MICŞUNEÁ, micşunele, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ♢ expr. Când va face plopul mere şi răchita micşunele = niciodată. ♦ (pop.) Micsandră. [var.: micşunícă s.f.] – cf. tc. m e n e k ş e .Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DEX '98MICŞUNEÁ s. 1. v. micsandră. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMICŞUNEÁ s. v. nopticoasă, tămâioară, toporaş, trei-fraţi-pătaţi, violetă, viorea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMICŞUNEA-DE-MÚNTE s. v. toporaş, viorea, viorică.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMICŞUNELE-DE-MÚNTE s. pl. v. unghia-păsării.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimemicşuneá/micşunícă s. f., art. micşuneáua/micşuníca, g.-d. art. micşunélei; pl. micşunéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMICŞUN//EÁ micşuneaéle f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, aşezate în ciorchine; şiboi. ♢ Când va face plopul mere şi răchita micşuneaele niciodată. [art. micşuneaua; G.-D. micşunelei; var. micşunică] /<turc. menekşeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmicşuneá (micşunéle), s.f. – 1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăţi de violete (Viola declinata, v. hirta, v. saxatilis, v. Jooi, v. tricolor). – "3." Micsandră (Matthiola incana). tc. mehekşe, din per. benefše (Şeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše. – Der. micşuniu, adj. (violet).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.