toporáş — I. (plantã) s. m., pl. toporáşi II. (unealtã) s. n., pl. toporáşe … Romanian orthography
violă — VIÓLĂ1, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara şi având sunete mai grave decât aceasta; alto. [pr.: vi o ] – Din it. viola, fr. viole. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tămâioară — TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s.f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestriţate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaş. – Tămâie + suf. ioară. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român
viorea — VIORÉA, ÍCĂ, viorele, s.f. (bot.) 1. Toporaş. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două trei frunze lunguieţe şi o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [pr.: vi o ] – Vioară2 + suf. ea,… … Dicționar Român
micşunea — MICŞUNEÁ, micşunele, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ♢ expr. Când va face plopul mere şi răchita micşunele = niciodată. ♦ (pop.) Micsandră.… … Dicționar Român
toporel — TOPORÉL, toporele, s.n. (Rar) Toporaş (1). – Topor + suf. el. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOPORÉL s. v. toporaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime toporél s. n., pl. toporéle … Dicționar Român
vioară — VIOÁRĂ1, vioare, adj. (pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [pr.: vi oa ] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Trimis de RACAI … Dicționar Român
cocoşel — COCOŞÉL, cocoşei, s.m. 1. Diminutiv al lui cocoş (I). ♢ Compus: cocoşel de câmp = plantă erbacee cu flori roşii cărămizii; ruscuţă (Adonis aestivalis). 2. (fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoş… … Dicționar Român
câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… … Dicționar Român
cârligel — CÂRLIGÉL, cârligele, s.n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaş. – Cârlig + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÂRLIGÉL s. cârligaş. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CÂRLIGÉL s. v. croşetă, igliţă, răculeţ, toporaş … Dicționar Român
