- vioară
- VIOÁRĂ1, vioare, adj. (pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (bot.; reg.) 1. Toporaş. 2. Compus: vioară-roşie = micsandră. [pr.: vi-oa-] – lat. viola.Trimis de oprocopiuc, 01.04.2004. Sursa: DEX '98VIOÁRĂ3, viori, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, având întinse pe una din feţe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcuşul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [pr. vi-oa- – pl. şi: vioare] – cf. it. v i o l a .Trimis de oprocopiuc, 11.06.2005. Sursa: DEX '98FOAIE-DE-VIOÁRĂ s. v. popilnic.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVIOÁRĂ s. (muz.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVIOÁRĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevioară adj. f. (sil. vi-oa-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvioáră (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viórii; pl. vióriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIOÁRĂ1 vióri f. Instrument muzical con-stând dintr-o cutie de rezonanţă pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); violină. Concert pentru vioară. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. violaTrimis de siveco, 26.08.2008. Sursa: NODEXVIOÁR//Ă2 vioarăe f. pop. v. VIOREA. /<lat. violaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIOÁR//Ă3 vioarăe adj. (despre ape curgă-toare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.