- garoafă
- GAROÁFĂ, garoafe, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse şi liniare, cu flori de culori diverse şi cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ♢ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiţă (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GAROÁFĂ s. (bot.) 1. v. garofiţă de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiţă; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiţă, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiţă; b) v. garoafă de munte.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: SinonimeGAROÁFĂ s. v. micsandră, micşunea, toporaş, violetă, viorea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGAROAFĂ-DE-ÁPĂ s. v. roşăţea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimegaroáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGAROÁF//Ă garoafăe f. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ. ♢ garoafă de câmp (sau sălbatică) plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori de culoare purpurie; garofiţă. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharúfaloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgaroáfă (garoáfe), s.f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.