deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) … Dicționar Român
meseriaş — MESERIÁŞ, Ă, meseriaşi, e, s.m. şi f. Persoană care are (şi practică) o meserie; meşteşugar. [pr.: ri aş] – Meserie + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MESERIÁŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter … Dicționar Român
meşter — MÉŞTER, Ă, meşteri, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma şi alţi lucrători şi de a conduce o secţie productivă într o… … Dicționar Român
priceput — PRICEPÚT, Ă, pricepuţi, te, adj. 1. Care are cunoştinţe numeroase, care are o pregătire temeinică într un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înţelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (uşor) înţeles, pătruns cu mintea; accesibil … Dicționar Român
îndemânatic — ÎNDEMÂNÁTIC, Ă, îndemânatici, ce, adj. 1. Care execută bine şi uşor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă; comod. 3. (înv.) Potrivit, favorabil. [var.: îndemânátec, ă, îndemănátec,… … Dicționar Român
