meliţă — MÉLIŢĂ, meliţe, s.f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă şi de in pentru a se alege fuiorul. ♢ fig. (fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ♢ expr. A da cu meliţa = a trăncăni, a flecări. – bg. melica.… … Dicționar Român
fuior — FUIÓR, fuioare, s.n. Mănunchi de cânepă, de in, meliţat şi periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ♢ expr. (pop.) A şi lua ale trei fuioare = a pleca; a şi lua catrafusele. A ţine fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat… … Dicționar Român
meliţare — MELIŢÁRE, meliţări, s.f. Acţiunea de a meliţa şi rezultatul ei; meliţat1. – v. meliţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MELIŢÁRE s. v. meliţat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime meliţáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
pisa — PISÁ, pisez, vb. I. tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada,… … Dicționar Român
ragilă — RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti… … Dicționar Român
spegmă — spégmă, spégme, s.f. 1. (pop.) aţă de cânepă, răsucită şi împletită, în două fire. 2. (pop.) smoc format din fire de cânepă, de bumbac, de lână, după dărăcit; câlţi de proastă calitate care cad la meliţat; smoc de păr sau de iarbă. Trimis de… … Dicționar Român