mediocru

mediocru
MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligenţă, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare. [pr.: -di-o-] – Din fr. médiocre.
Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98

Mediocru ≠ distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat
Trimis de siveco, 11.10.2006. Sursa: Antonime

MEDIÓCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev mediocru.) 2. (fig.) obscur. (Un poet mediocru.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare mediocru.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

mediócru adj. m. (sil. -di-o-cru), pl. mediócri, f. sg. mediócră, pl. mediócre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MEDIÓCR//U mediocruă (mediocrui, mediocrue) 1) Care se află între două părţi extreme sau între două lucruri de aceeaşi natură. Pasiune mediocruă. 2) Care este insuficient (în cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativă sau calitativă. Salariu mediocru. Hrană mediocruă. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă insuficienţă intelectuală; mărginit; limitat; redus. Elev mediocru. Capacitate mediocruă. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocre
Trimis de siveco, 03.10.2006. Sursa: NODEX

MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obişnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2006. Sursa: DN

MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. comun, obişnuit; mijlociu. 2. cu capacităţi intelectuale reduse, fără valoare. (< fr. médiocre, lat. mediocris)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mediócru — adj. m. (sil. di o cru), pl. mediócri, f. sg. mediócrã, pl. mediócre …   Romanian orthography

  • mediocritate — MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrităţi, s.f. 1. Faptul de a fi mediocru; situaţie, starea a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calităţi (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [pr.: di o ] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, atis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • obscur — OBSCÚR, Ă, obscururi, e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau… …   Dicționar Român

  • duzină — DUZÍNĂ, duzini, s.f. Grup de douăsprezece obiecte de acelaşi fel care formează un tot. ♢ loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [pl. şi: duzine] – Din ngr. duzina. cf. it. d o z z i n a, fr. d o u z a i n e. Trimis …   Dicționar Român

  • submediocru — SUBMEDIÓCRU, Ă, submediocri, e, adj. (Despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de calităţi. – Sub1 + mediocru. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  submediócru adj.… …   Dicționar Român

  • cabotin — CABOTÍN, Ă, cabotini, e, s.m. şi f. 1. (în trecut, în Franţa) Actor (sau actriţă) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriţă) mediocru(ă) care urmăreşte obţinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmăreşte să… …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • mediocriza — MEDIOCRIZÁ, mediocrizez, vb. I. tranz. şi refl. (Rar) A face sau a deveni mediocru. [pr.: di o ] – Mediocru + suf. iza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mediocrizá vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • mijloc — MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi… …   Dicționar Român

  • şters — ŞTERS1 s.n. Faptul de a şterge. – v. şterge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞTERS2, ŞTEÁRSĂ, şterşi, se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”