- mediocritate
- MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrităţi, s.f. 1. Faptul de a fi mediocru; situaţie, starea a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calităţi (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [pr.: -di-o-] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, -atis.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98Mediocritate ≠ geniuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMEDIOCRITÁTE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în mediocritate.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemediocritáte s. f. (sil. -di-o-cri-), g.-d. art. mediocrităţii; (persoane mediocre) pl. mediocrităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMEDIOCRIT//ÁTE mediocritateăţi f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficienţă de calitate, de valoare sau de merite. mediocritateatea unei opere. 3) Persoană mediocră. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocrité, lat. mediocritas, mediocritateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMEDIOCRITÁTE s.f. 1. Caracterul şi situaţia a ceea ce este mediocru. 2. Om fără talent, lipsit de merite. [pron. -di-o-. / cf. fr. médiocrité, lat. mediocritas].Trimis de LauraGellner, 26.10.2006. Sursa: DNMEDIOCRITÁTE s. f. 1. caracterul, situaţia a ceea ce este mediocru. 3. om fără talent, lipsit de merite. (< fr. médiocrité, lat. mediocritas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.