geniu

geniu
GÉNIU, genii, s.n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificaţii, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
Trimis de gall, 08.04.2008. Sursa: DEX '98

Geniu ≠ mediocritate, imbecil, nebunie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

géniu s. n. [-niu pron. -niu], art. géniul; pl. génii, art. géniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GÉNI//U1 geniui m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calităţi creatoare deosebite. ♢ De geniu genial. 2) Persoană care posedă asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trăsături distinctive care formează esenţa unui lucru sau a unei fiinţe. geniuul creaţiei populare. 4) mil.: Trupe de geniu trupe specializate în executarea unor lucrări tehnice (poduri, fortificaţii etc.). /<lat. genius, fr. génie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GÉNI//U2 geniui m. mit. Fiinţă supranaturală care se crede că influenţează asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, fr. génie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GÉNIU1 s.n. I. 1. Talent, dispoziţie naturală, capacitate de creaţie excepţională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăţilor umane; persoană care are asemenea calităţi. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinţă supranaturală (bună sau rea) care în credinţele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. génie].
Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DN

GÉNIU2 s.n. Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificaţii, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. [pron. -niu. / < fr. génie, cf. it. genio].
Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DN

GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziţie naturală, capacitate creatoare excepţională, a dezvoltării maxime a facultăţilor umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, fiinţă supranaturală care, în credinţele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificaţii, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

géniu (génii), s.n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s.n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Geniū — Sp Gèniū nkt. Ap Gönyű L Vengrija …   Pasaulio vietovardžiai. Internetinė duomenų bazė

  • Geniū — Sp nkt. Gèniū Ap Gönyű L Vengrija …   Pasaulio vietovardžiai. Internetinė duomenų bazė

  • géniu — s. n. [ niu pron. nìu], art. géniul; pl. génii, art. géniile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • GENIU — Genium …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • Операция «ГЕНИЙ». Спецотряд: Физики — Geniu$: The Tech Tycoon Game Разработчик Radon Labs Издатели …   Википедия

  • geniukas — geniùkas sm. (2) Rm genio jauniklis: Pabundu, žiūriu – geniukai apie mane laksto BsPIII62 …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • genial — GENIÁL, Ă, geniali, e, adj. înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedeşte genialitate. [pr.: ni al] – Din fr. génial. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  geniál adj. m. (sil. ni al), pl. geniáli; f …   Dicționar Român

  • genist — GENÍST, genişti, s.m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. ist. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  geníst s. m. , pl. geníşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GENÍ//ST genistşti m. Militar …   Dicționar Român

  • Сухопутные войска Румынии — Forţele Terestre Române Сухопутные войска Румынии Эмблема Гла …   Википедия

  • demon — DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”