marmură

marmură
mármură s. f., g.-d. art. mármurii; (sorturi, blocuri, statui) pl. mármuri
Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

MÁRMUR//Ă marmurăi f. 1) Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin şlefuire, capătă aspect lucios şi neted, fiind folosită în construcţie şi ca material pentru sculptură. ♢ A rămâne de marmură a încremeni pe loc; a înmărmuri. A fi de marmură (sau a fi rece ca marmurăa sau ca o marmură) a fi indiferent, nepăsător, rece faţă de orice. 2) Bloc sau sculptură din asemenea material. [G.-D. marmurii] /<lat. marmor, marmurăoris
Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: NODEX

MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia şi lustrui uşor, folosită în lucrări de construcţie, la executarea obiectelor de artă etc. [pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore].
Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DN

MÁRMURĂ s. f. 1. rocă metamorfică cu structură zaharoidă, masivă, care se poate tăia şi lustrui uşor. 2. bucată de marmură (1) prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.). (< lat. marmor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

marmúră (mármuri), s.f. – Rocă cristalină divers colorată. – var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. lat. marmor (Puşcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puţin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • mármurã — s. f., g. d. art. mármurii; (sorturi, blocuri, statui) pl. mármuri …   Romanian orthography

  • marmor — MÁRMOR s.n. v. marmură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s.f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli şi lustrui, întrebuinţată la lucrări de sculptură şi arhitectură. ♢ expr …   Dicționar Român

  • marmorean — MARMOREÁN, Ă, marmoreeni, e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [pr.: re an] – Din fr. marmoréen. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MARMOREÁN adj. (înv.) marmoreic, marmoreu, marmoriu. (Cu braţe… …   Dicționar Român

  • marmora — MARMORÁ, marmorez, vb. I. tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  marmorá vb., ind. prez. 1 sg. marmoréz, 3 …   Dicționar Român

  • dală — DÁLĂ, dale, s.f. Placă poligonală subţire de piatră, marmură, beton, material plastic etc., folosită la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidărie. ♦ Placă de beton armat a unui planşeu, a unei bolţi etc. – Din fr. dalle. Trimis de… …   Dicționar Român

  • marmoraj — MARMORÁJ, marmoraje, s.n. Desen colorat care imită marmura, imprimat pe hârtie. – Marmoră + suf. aj. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  marmoráj s. n., pl. marmoráje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MARMORÁJ …   Dicționar Român

  • mozaic — MOZAÍC1, mozaicuri, s.n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăţi mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalţ etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. fig. Amestec de… …   Dicționar Român

  • stuc — s.n. 1. Material de construcţie format din mortar şi ipsos amestecat cu gelatină, clei şi (uneori) cu coloranţi minerali, care prin uscare şi lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decoraţii… …   Dicționar Român

  • cipolin — CIPOLÍN s.n. 1. Marmură albă care conţine mică sau alte minerale colorate în straturi ce traversează roca. 2. Motiv decorativ oriental pentru porţelanuri, compus din frunze, fructe şi flori. – Din it. cipollino. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • coloană — COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr un edificiu sau să l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”