mozaic

MOZAÍC¹, mozaicuri, s.n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăţi mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalţ etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroză a plantelor, manifestată prin apariţia unor pete decolorate pe frunze, care alternează cu porţiuni colorate normal, având aspectul de mozaic (1). – Din fr. mosaïque, it. mosaico.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MOZÁIC², -Ă, mozaici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de mozaism, privitor la mozaism. 2. s.m. şi f. Adept al mozaismului. [pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MOZÁIC adj., s. (BIS) iudaic.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mozaíc s. n., pl. mozaícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MOZÁI//C¹ mozaiccă (mozaicci, mozaicce) Care ţine de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MOZÁI//C² mozaiccă (mozaicci, mozaicce) m. şi f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MOZAÍC mozaicuri n. 1) Operă de artă decorativă, formată prin asamblarea estetică a unor bucăţi de materiale (piatră, sticlă, marmură, ceramică, smalţ) de diverse culori, fixate între ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare constând din realizarea unei suprafeţe lustruite (de pardoseală) din ciment, cu bucăţi mici de marmură, calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique, it. mosaico

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MOZAÍC s.n. 1. Lucrare ornamentală, compusă din bucăţi mici de marmură, de sticlă etc. colorate diferit şi care alcătuiesc o figură, un tablou etc. 2. Combinaţie, amestecătură (frumos îmbinată) de diferite elemente, culori etc. ♦ Operă literară care conţine multe elemente eterogene, însă armonios ordonate. ♦ Compoziţie de caractere tipografice deosebite. 3. Boală a unor plante cauzată de un virus şi care se prezintă ca un amestec de pete pe frunze. [pron. -za-ic. / cf. fr. mosaïque, it. mosaico].

Trimis de LauraGellner, 13.11.2006. Sursa: DN



MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. şi f. Adept al mozaismului. [pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].

Trimis de LauraGellner, 13.11.2006. Sursa: DN



MOZAÍC¹ s. n. 1. lucrare ornamentală din bucăţi mici de marmură, sticlă etc. colorate diferit, care formează figuri geometrice, flori etc. 2. combinaţie de diferite elemente, culori etc. ♢ operă literară care conţine multe elemente armonios ordonate. ♢ compoziţie de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde două tipuri de ţesuturi diferite genetic. 4. boală a unor plante cauzată de un virus, un amestec de pete gălbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr. mosaïque, it. mosaico)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



MOZÁIC², -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN