Dicționar Român. 2013.
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
la — LA1 prep. a. I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcţia sau ţinta unei mişcări, a unei acţiuni) S a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spaţiu) Apa i a ajuns la umeri … Dicționar Român
lăutoare — LĂUTOÁRE, lăutori, s.f. (reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leşie) pentru spălat pe cap. [pr.: lă u ] – Lăut + suf. oare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂUTOÁRE s. v. urechea iepurelui. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
