Dicționar Român. 2013.
latură — LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ loc. adv. În lături = la o parte, într o parte. Pe lături =… … Dicționar Român
lătura — LĂTURÁ vb. I v. alătura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
láturã — s. f., art. látura, g. d. art. láturii; pl. láturi (şi lãturi în expr.: în lãturi) … Romanian orthography
Daylight — Filmdaten Deutscher Titel Daylight … Deutsch Wikipedia
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
unilateral — UNILATERÁL, Ă, unilaterali, e, adj. Care este îndreptat, situat într o singură direcţie. ♦ Care nu angajează decât una dintre părţile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părţi. ♦ Care ţine seamă de o singură… … Dicționar Român
adiacent — ADIACÉNT, Ă, adiacenţi, te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [pr.: di a ] – Din fr. adjacent, lat.… … Dicționar Român
coastă — COÁSTĂ, coaste, s.f. 1. Fiecare dintre oasele perechi lungi, înguste şi arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în faţă de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ♢ expr. (E) slab de i poţi număra coastele sau îi… … Dicționar Român
ipotenuză — IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s.f. Latură care se opune unghiului drept într un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ipotenúză s. f., g. d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
