laic — LÁIC, Ă, laici, e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei şi a tagmei bisericeşti, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ fig. (fam.) Care nu cunoaşte, nu este iniţiat într un anumit domeniu. [pr.: la ic] – Din fr. laïque … Dicționar Român
mundan — MUNDÁN, Ă, mundani, e, adj. (livr.) Lumesc. – Din lat. mundanus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mundán adj. m., pl. mundáni; f. sg. mundánă … Dicționar Român
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
politicesc — POLITICÉSC1, EÁSCĂ, politiceşti, adj. (înv.) Politic (II 1). – Politic + suf. esc. cf. rus. p o l i t i c e s k i i. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POLITICÉSC2, EÁSCĂ, politiceşti, adj. (înv.) 1 … Dicționar Român
pământesc — PĂMÂNTÉSC, EÁSCĂ, pământeşti, adj. 1. De pe pământ, specific pământului; terestru. ♦ p. ext. Propriu omului; omenesc; fizic, trupesc. 2. Băştinaş, autohton. 3. Laic; civil. – Pământ + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
bisericesc — BISERICÉSC, EÁSCĂ, bisericeşti, adj. Care aparţine bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. esc. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 Bisericesc ≠ laic, lumesc Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
mir — MIR1 s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparţine clerului; mirean. – Din sl. mirŭ lume . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIR2, miruri, s.n. Untdelemn parfumat şi sfinţit, întrebuinţat la săvârşirea unor ritualuri în biserica… … Dicționar Român
mirean — MIREÁN, Ă, mireni, e, s.m. şi f., adj. (Persoană) care nu aparţine clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mirean ≠ cleric Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MIREÁN s., adj. 1. s. laic … Dicționar Român
omenesc — OMENÉSC, EÁSCĂ, omeneşti, adj. 1. Care aparţine omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfăţişării sau firii omului; de om; uman. ♢ (Substantivat, n.) Omenescul unei situaţii. ♢ Aşezare omenească = denumire pentru sat … Dicționar Român
profan — PROFÁN, Ă, profani, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă … Dicționar Român
