politicesc

politicesc: POLITICÉSC¹, -EÁSCĂ, politiceşti, adj. (înv.) Politic (II 1). – Politic + suf. -esc. cf. rus. p o l i t i c e s k i i.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

POLITICÉSC², -EÁSCĂ, politiceşti, adj. (înv.) 1. Juridic; civil, cetăţenesc. 2. Laic. – Politie + suf. -icesc.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

POLITICÉSC adj. v. cetăţenesc, civic, civil, juridic, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, politic, profan.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

politicésc (politic, juridic, laic) adj. m., f. politiceáscă; pl. m. şi f. politicéşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLITIC//ÉSC politicesceáscă (politicescéşti) înv. v. POLITIC. /politic + suf. politicescesc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

politicésc, politiceáscă, adj. (înv.) 1. care aparţine ceremonialului, etichetei, protocolului statornicit; privitor la ceremonial, la etichetă, la protocol. 2. politic. 3. juridic, civil, cetăţenesc; public. 4. laic, lumesc, profan.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

cetăţenesc — CETĂŢENÉSC, EÁSCĂ, cetăţeneşti, adj. De cetăţean, al cetăţenilor; civic. – Cetăţean + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CETĂŢENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi cetăţenesceşti.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
juridic — JURÍDIC, Ă, juridici, ce, adj. Care ţine de drept, privitor la drept. ♢ Persoană juridică = organizaţie cu patrimoniu propriu şi administraţie de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii. – Din fr. juridique … Dicționar Român
laic — LÁIC, Ă, laici, e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei şi a tagmei bisericeşti, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ fig. (fam.) Care nu cunoaşte, nu este iniţiat într un anumit domeniu. [pr.: la ic] – Din fr. laïque … Dicționar Român
politic — POLÍTIC, Ă, politici, ce, s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale,… … Dicționar Român
politie — POLITÍE, politii, s.f. (înv.) 1. Activitate, practică politică, afaceri politice. 2. Oraş. – Din ngr. politía. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POLITÍE s. v. aglomeraţie, alai, aşezare, cetate, comportament, comportare, conduită … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias