politic

politic
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune. ♢ expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea şi rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. adj. 1. Care aparţine politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ♢ Drepturi politice = drepturile de participare a cetăţenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (şi, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care îşi desfăşoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viaţă politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, şiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.
Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX '98

POLÍTIC adj. (înv.) politicesc. (Doctrină politic.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

POLÍTIC adj. v. diplomatic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POLÍTIC s. v. om politic, politician.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

polític adj. m., pl. polítici; f. sg. polítică, pl. polítice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLÍTI//C politiccă (politicci, politicce) Care ţine de politică; propriu politicii. Program politic. ♢ Drepturi politicce drepturile cetăţenilor de a participa la activitatea de conducere a statului. Om politic persoană a cărei ocupaţie principală este activitatea politică. /<lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POLÍTIC, -Ă I. adj. referitor la politică. o nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; om politic = cel care îşi desfăşoară activitatea în domeniul politicii (II, 1); drepturi če = drepturi referitoare la participarea cetăţenilor la viaţa obştească şi la conducerea treburilor societăţii II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele şi de scopurile lor; activitate a organelor puterii şi conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne şi externe. 2. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-şi atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Politic — Pol i*tic, a. [L. politicus political, Gr. ? belonging to the citizens or to the state, fr.? citizen: cf. F. politique. See {Police}, and cf. {ePolitical}.] 1. Of or pertaining to polity, or civil government; political; as, the body politic. See… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • politic — politic, political The normal adjective in general meanings is political. Apart from its use in the fixed expression body politic, politic is confined to the meaning ‘judicious, expedient’ (with reference to an action) and ‘prudent, sagacious’… …   Modern English usage

  • Politic — Pol i*tic, n. A politician. [Archaic] Bacon. [1913 Webster] Swiftly the politic goes; is it dark? he borrows a lantern; Slowly the statesman and sure, guiding his feet by the stars. Lowell. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • politic — [päl′ə tik΄] adj. [ME polytyk < MFr politique < L politicus < Gr politikos, of a citizen < politēs: see POLICE] 1. POLITICAL: archaic except in BODY POLITIC 2. having practical wisdom; prudent; shrewd; diplomatic 3. crafty;… …   English World dictionary

  • politic — I adjective acute, artful, artfully contrived, astute, astutus, brilliant, calculating, canny, careful, cautious, circumspect, clever, considerate, contemplative, crafty, cunning, deceitful, diplomatic, discreet, effective, efficacious,… …   Law dictionary

  • politic — (adj.) early 15c., from M.Fr. politique (14c.) political, from L. politicus of citizens or the state, civil, civic, from Gk. politikos of citizens or the state, from polites citizen, from polis city (see POLICY (Cf. policy) (1)). Replaced in most …   Etymology dictionary

  • politic — 1 *expedient, advisable Analogous words: practical, *practicable: *possible, feasible, practicable: *shrewd, astute, perspicacious, sagacious 2 diplomatic, bland, smooth, *suave …   New Dictionary of Synonyms

  • politic — [adj] wise, tactful adroit, advisable, canny*, cool, delicate, diplomatic, discreet, expedient, in one’s best interests*, judicious, on the lookout*, perspicacious, prudent, sagacious, sensible, sharp, shrewd, smooth, tactical, tuned in*, urbane; …   New thesaurus

  • politic — ► ADJECTIVE 1) (of an action) sensible and wise in the circumstances. 2) (also politick) archaic prudent and shrewd. ► VERB (politicked, politicking) often derogatory ▪ engage in political activity. ORIGIN Greek politik …   English terms dictionary

  • politic — adj. (formal) expedient politic to + inf. (it would not be politic to get involved in their affairs) * * * [ pɒlɪtɪk] (formal) [ expedient ] politic to + inf. (it would not be politic to get involved in their affairs) …   Combinatory dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”