apelativ

apelativ
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s.n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appelativus.
Trimis de cata, 14.06.2007. Sursa: DEX '98

APELATÍV adj. v. comun.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

APELATÍV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu apelativul: băiete!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

apelatív adj. m., pl. apelatívi; f. sg. apelatívă, pl. apelatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

apelatív s. n., pl. apelatíve
Trimis de siveco, 18.02.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

APELATÍV apelative n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
Trimis de siveco, 02.11.2007. Sursa: NODEX

APELATÍV, -Ă adj. (Ieşit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN

APELATÍV, -Ă adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • apelativ — ȁpelatīv m DEFINICIJA gram. zajednička, opća imenica, označava sve predmete iste vrste nasuprot vlastitom imenu ETIMOLOGIJA vidi apel …   Hrvatski jezični portal

  • apelatív — in ápelativ a m (ȋ; ȃ) lingv. ime vrste, skupine predmetov; občno ime …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • apelatív — adj. m., pl. apelatívi; f. sg. apelatívã, pl. apelatíve …   Romanian orthography

  • indicativ — INDICATÍV, Ă, indicativi, e, adj., s.n. 1. adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. adj. (gram.; în sintagma) Mod indicativ (şi substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acţiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. s.n. Tot …   Dicționar Român

  • tataie — TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [pr.: ta ie] –… …   Dicționar Român

  • alifie — ALIFÍE, alifii, s.f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanţe medicamentoase încorporate într o masă onctuoasă şi întrebuinţat în medicină şi în cosmetică. – Din ngr. alifi unsoare . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • apel — APÉL, apeluri, s.n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc. 3. Cerere, rugăminte. ♢ loc. vb. A face… …   Dicționar Român

  • atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • calificativ — CALIFICATÍV, Ă, calificativi, e, adj., s.n. 1. adj. Care califică (3). 2. s.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau… …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”