locuţiune

locuţiune
locuţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. locuţiúnii; pl. locuţiúni
Trimis de siveco, 07.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

LOCUŢIÚN//E locuţiunei f. Îmbinare de cuvinte cu sens unitar şi funcţie gramaticală unică. [G.-D. locuţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. locution, lat. locutio, locuţiuneonis
Trimis de siveco, 07.10.2006. Sursa: NODEX

LOCUŢIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-şi semnificaţia lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt şi o funcţie gramaticală unică. [pron. -ţi-u-, var. locuţie s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio].
Trimis de LauraGellner, 07.10.2006. Sursa: DN

LOCUŢIÚNE s. f. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (< fr. locution, lat. locutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • locuţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. locuţiúnii; pl. locuţiúni …   Romanian orthography

  • conjuncţional — CONJUNCŢIONÁL, Ă, conjuncţionali, e, adj. Cu rol de conjuncţie. ♦ Locuţiune conjuncţională = locuţiune care poate îndeplini aproape toate funcţiile unei conjuncţii. [pr.: ţi o ] – Din fr. conjonctionnel. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • antifrază — ANTIFRÁZĂ, antifraze, s.f. Figură retorică prin care o locuţiune, o frază etc. se întrebuinţează cu înţeles contrar celui obişnuit. – Din fr. antiphrase. Trimis de ana zecheru, 23.02.2004. Sursa: DEX 98  antifráză s. f. (sil. fra ) → frază… …   Dicționar Român

  • locuţie — LOCÚŢIE s.f. v. locuţiune. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LOCUŢIÚNE, locuţiuni, s.f. Grup de cuvinte cu înţeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (înv.) Expresie. [pr.: ţi …   Dicționar Român

  • adjectival — ADJECTIVÁL, Ă, adjectivali, e, adj. Care este exprimat printr un adjectiv. Atribut adjectival. ♢ Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu …   Dicționar Român

  • cacologie — CACOLOGÍE, cacologii, s.f. Construcţie, locuţiune greşită. – Din fr. cacologie. Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98  cacologíe s. f., art. cacología, g. d. art. cacologíei; pl. cacologíi, art. cacologíile …   Dicționar Român

  • foarte — FOÁRTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ♢ (Aşezat după adjectiv, înv. şi arh.) Supărat foarte. ♢ (Ca determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală… …   Dicționar Român

  • provincialism — PROVINCIALÍSM, provincialisme, s.n. 1. Cuvânt, expresie, locuţiune specifică unei provincii, care nu aparţine limbii literare; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1) …   Dicționar Român

  • sintagmă — SINTÁGMĂ, sintagme, s.f. Unitate semantico (semantic) sintactică stabilă, formată dintr un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p.ext. locuţiune; expresie. – Din fr. syntagme. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”