locuţie

locuţie
LOCÚŢIE s.f. v. locuţiune.
Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LOCUŢIÚNE, locuţiuni, s.f. Grup de cuvinte cu înţeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (înv.) Expresie. [pr.: -ţi-u-. – var.: (înv.) locúţie s.f.] – Din fr. locution, lat. locutio, -onis.
Trimis de the_catalin, 20.03.2008. Sursa: DEX '98

LOCÚŢIE s.f. v. locuţiune.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • locuţiune — locuţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. locuţiúnii; pl. locuţiúni Trimis de siveco, 07.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  LOCUŢIÚN//E locuţiunei f. Îmbinare de cuvinte cu sens unitar şi funcţie gramaticală unică. [G. D. locuţiunii; Sil. ţi u …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”