plăieş — PLĂIÉŞ, plăieşi, s.m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniţă însărcinat cu paza frontierei ţării în părţile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [pr.: plă ieş] – Plai + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 07.10.2008. Sursa … Dicționar Român
roman — ROMÁN1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei… … Dicționar Român
insular — INSULÁR, Ă, insulari, e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule (1). – Din fr. insulaire, lat. insularis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INSULÁR s., adj. (înv … Dicționar Român
capitaţie — CAPITÁŢIE, capitaţii, s.f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 capitáţie s. f. (sil. ţi e), art. capitáţia (sil … Dicționar Român
citadin — CITADÍN, Ă, citadini, e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj. Orăşenesc. 2. s.m. şi f. Orăşean. – Din fr. citadin, it. cittadino. Trimis de hai, 21.05.2004. Surs … Dicționar Român
conlocuitor — CONLOCUITÓR, OÁRE, conlocuitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care locuieşte împreună cu altcineva. [pr.: cu i ] – Conlocui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conlocuitór adj., s. m. → locuitor … Dicționar Român
levantin — LEVANTÍN, Ă, levantini, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. adj. Care aparţine Levantului sau populaţiei lui … Dicționar Român
marţian — MARŢIÁN, Ă, marţieni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. adj. Din planeta Marte. [pr.: ti an] – Din fr. martien. Trimis de claudia, 04.10.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
napolitan — napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; (locuitoare, produs de cofetărie) f. sg. napolitánă, pl. napolitáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic NAPOLITÁN, Ă, napolitáni, e, adj … Dicționar Român
peninsular — PENINSULÁR, Ă, peninsulari, e, adj. Care aparţine unei peninsule, privitor la o peninsulă, care se află pe o peninsulă; de peninsulă, caracteristic unei peninsule. ♦ (Substantival) Locuitor al unei peninsule. ♦ spec. Care este caracteristic… … Dicționar Român
