- levantin
- LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. adj. Care aparţine Levantului sau populaţiei lui, privitor la Levant sau la populaţia lui, specific Levantului. ♦ (depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX '98levantín (locuitor) s. m., adj. m., pl. levantíni; f. sg. levantínă, g.-d. art. levantínei, pl. levantíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlevantín (geol.) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlevantín s. n. /levantínă s. f. (ţesătură), pl. levantínuri /levantíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEVANTÍN, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Locuitor) care aparţine Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (geol.) (Care aparţine de) ultimul etaj al pliocenului din România. [cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].Trimis de LauraGellner, 17.05.2005. Sursa: DNLEVANTÍN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.