- citadin
- CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj. Orăşenesc. 2. s.m. şi f. Orăşean. – Din fr. citadin, it. cittadino.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98CITADÍN adj. v. orăşenesc, urban.Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: SinonimeCITADÍN s. v. orăşean, târgoveţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecitadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCITADÍN1 citadină (citadini, citadine) m. şi f. livr. Locuitor al unui oraş; orăşean. /<fr. citadin, it. cittadinoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCITADÍN2 citadină (citadini, citadine) livr. Care ţine de oraş; propriu oraşului; orăşenesc; urban. Construcţii citadine. /<fr. citadin, it. cittadinoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCITADÍN, -Ă adj. De oraş, al oraşului, orăşenesc. // s.m. şi f. Locuitor al unui oraş; orăşean. [< it. cittadino].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCITADÍN, -Ă I. adj. de oraş, orăşenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraş; orăşean. (< fr. citadin, it. cittadino)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.