citadelă

CITADÉLĂ, citadele, s.f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreaţă situată în incinta unei cetăţi, a unui oraş, care servea ca rezistenţă şi ca ultim refugiu al celor asediaţi. ♦ p. gener. Oraş (întărit). 2. Fortăreaţă, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraş, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella.

Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX '98



CITADÉLĂ s. v. cetăţuie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CITADÉLĂ s. v. centru, oraş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



citadélă s. f., g.-d. art. citadélei; pl. citadéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CITADÉL//Ă citadelăe f. 1) înv. Fortăreaţă în interiorul unui oraş, care servea ca loc de refugiu sau ca rezistenţă pentru cei atacaţi. 2) Cetate de apărare situată în preajma unui oraş. 3) fig. Sprijin de nădejde. citadelăa culturii. [G.-D. citadelei] /<fr. citadelle, it. citadella

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CITADÉLĂ s.f. 1. Fortăreaţă medievală care domina un oraş. 2. (fig.) Bastion, focar, centru. [< it. citadella – cetăţuie].

Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN



CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreaţă medievală care domina un oraş. ♢ oraş (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraş, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mişcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereţi etanşi la gaze şi radiaţii. (< fr. citadelle, it. cittadella)

Trimis de raduborza, 20.11.2007. Sursa: MDN