conlocuitor

conlocuitor: CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care locuieşte împreună cu altcineva. [pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

conlocuitór adj., s. m. → locuitor

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CONLOCUIT//ÓR conlocuitoroáre (conlocuitoróri, conlocuitoroáre) şi substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. conlocuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care locuieşte împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuieşte împreună cu altul. (< con- + locuitor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

conlocuitór — adj. m., s. m., pl. conlocuitóri … Romanian orthography
locui — LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. intranz. A şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia. 2.tranz. (înv.) A aşeza pe cineva într un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc). Trimis de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias