apartenenţă

apartenenţă
APARTENÉNŢĂ, apartenenţe, s.f. Faptul de a ţine, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

APARTENÉNŢĂ s. provenienţă. (Care este apartenenţă acestui utilaj?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

apartenénţă s. f., g.-d. art. apartenénţei; pl. apartenénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APARTENÉNŢ//Ă apartenenţăe f. Faptul de a aparţine, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenţei] /<fr. appartenance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APARTENÉNŢĂ s.f. Faptul de a aparţine cuiva sau de ceva. [cf. fr. appartenance, it. appartenenza].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN

APARTENÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a aparţine cuiva, de a ţine de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulţime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • apartenénţã — s. f., g. d. art. apartenénţei; pl. apartenénţe …   Romanian orthography

  • carnet — CARNÉT, carnete, s.n. Caieţel de buzunar, uneori cu date şi cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caieţel, care atestă apartenenţa posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ♢ Carnet de muncă =… …   Dicționar Român

  • etnic — ÉTNIC, Ă, etnici, ce, adj. Referitor la apartenenţa la un popor; privitor la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. ♢ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. Trimis de ciprianciobanu, 25.04.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • genitiv — GENITÍV, genitive, s.n. (gram.) Caz al declinării care indică dependenţa, apartenenţa, posesiunea şi îndeplineşte funcţia de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  genitív s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • naţionalitate — NAŢIONALITÁTE, naţionalităţi, s.f. 1. Apartenenţă a unei persoane la o anumită naţiune; cetăţenie. 2. Totalitatea însuşirilor specifice unei naţiuni; caracter naţional. 3. Apartenenţă a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un… …   Dicționar Român

  • origine — ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la… …   Dicționar Român

  • pavilion — PAVILIÓN, pavilioane, s.n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într o grădină, într un parc sau la extremităţile unui edificiu; clădire izolată într o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu …   Dicționar Român

  • posesiv — POSESÍV, Ă, posesivi, e, adj. 1. (gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenenţă, de dependenţă. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat …   Dicționar Român

  • ştampilă — ŞTAMPÍLĂ, ştampile, s.f. 1. Instrument format dintr o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripţie sau o emblemă, cu care se ştampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripţie sau… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”