ştampilă

ŞTAMPÍLĂ, ştampile, s.f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripţie sau o emblemă, cu care se ştampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripţie sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta provenienţa sau apartenenţa etc.; sigiliu. [var.: stampílă s.f.] – Din fr. estampille. cf. it. s t a m p i g l i a.

Trimis de LauraGellner, 22.09.2005. Sursa: DEX '98



ŞTAMPÍLĂ s. pecete, sigiliu, (înv. şi reg.) pecetlar, (reg.) biag, ştempel, ţil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ştampilă pe un act.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ştampílă s. f., g.-d. art. ştampílei; pl. ştampíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞTAMPÍL//Ă ştampilăe f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme şi inscripţii, care se aplică pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta provenienţa sau apartenenţă); marcă. [G.-D. ştampilei] /<fr. estampille

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ŞTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner şi purtând gravat un semn, o inscripţie sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta provenienţa, apartenenţa etc.; marcă. [var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DN



ŞTAMPÍLĂ s. f. 1. piesă fixată pe un mâner şi purtând gravat un semn, o inscripţie sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta provenienţa, apartenenţa etc.; marcă. (< fr. estampille, după it. stampiglia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN