liniştit

liniştit
LINIŞTÍT, -Ă, liniştiţi, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitaţie. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – v. linişti.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Liniştit ≠ agitat, alarmat, gălăgios, neliniştit, repede, tulburat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

LINIŞTÍT adj., adv. 1. adj. v. tăcut. 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile liniştit.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraş liniştit.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura liniştit.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpătat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine liniştit.) 14. adj. v. uşor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă liniştit.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viaţă liniştit.) 17. adj. v. comod. 18. adj. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, paşnic, potolit, tihnit. (A avut o tinereţe liniştit.) 19. adj. uşurat. (Sunt mai liniştit acum când mi-am încheiat treaba.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LINIŞTÍ//T liniştittă (liniştitţi, liniştitte) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de gălăgie, de agitaţie. Viaţă liniştittă. Stradă liniştittă. /v. a linişti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • tăcut — TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – v. tăcea. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂCÚT2, Ă, tăcuţi, te, adj. 1. Care tace, care nu vorbeşte; p. ext. care nu face… …   Dicționar Român

  • comod — COMÓD, Ă, comozi, de, adj. 1. De care te poţi folosi uşor şi cu plăcere; lesnicios, plăcut, confortabil. ♦ Tihnit, liniştit. 2. (peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; care nu înţelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui… …   Dicționar Român

  • domol — DOMÓL, OÁLĂ, domoli, oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mişcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ♢ expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este… …   Dicționar Român

  • lin — LIN1, lini, s.m. Peşte cu solzi mărunţi, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăieşte prin bălţi cu apă limpede şi nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin. Trimis de cornel, 25.09.2007. Sursa: DEX 98  LIN2, linuri, s.n. 1. Vas de lemn,… …   Dicționar Român

  • potolit — POTOLÍT, Ă, potoliţi, te, adj. Lipsit de intensitate, de agitaţie; liniştit, domol; aşezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab,… …   Dicționar Român

  • tihnit — TIHNÍT, Ă, tihniţi, te, adj. (Despre viaţa cuiva; adesea adverbial) Liniştit, lipsit de griji. ♦ Paşnic, odihnitor. [var.: (pop.) ticnít, ă adj.] – v. tihni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TIHNÍT adj. 1. v. liniştit …   Dicționar Român

  • destins — DESTÍNS, Ă, destinşi, se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniştit. – v. destinde. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESTÍNS adj. 1. discordat, relaxat, slăbit. (Are destins …   Dicționar Român

  • dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… …   Dicționar Român

  • imperturbabil — IMPERTURBÁBIL, Ă, imperturbabili, e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniştit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”