lingură

lingură
LÍNGURĂ, linguri, s.f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită şi dintr-o coadă. ♢ expr. (fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-şi) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuieşte prea mult, care risipeşte. 2. Conţinutul unei linguri (I 1). 3. (reg.; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roşcată, ce creşte pe trunchiul şi pe rădăcinile arborilor; linguriţă, linguriţa-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părţi de instrumente sau de maşini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracţia ţiţeiului, la curăţarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roţii sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – lat. lingula.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LINGURADÓMNULUI s. v. lingurea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LINGURA-FRUMOÁSELOR s. v. curcubeţea, curcubeţică, linguriţa-zânei, piperul-lu-pului, popilnic, remf.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

LINGURA-PÓPII s. v. curcubeţea, curcubeţică, mormoloc, piperul-lupului, popilnic, remf.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

LINGURA-ZÂNEI s. (bot.; Ganoderma lucidus) linguriţa-zânelor.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

LÍNGURĂ s. v. cancioc, căuş, crâsnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

língura-zânelor (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

língură s. f., g.-d. art. língurii; pl. línguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

língură (línguri), s.f. – 1. Obiect cu care se mănîncă. – 2. Conţinutul obiectului de sub-1. – 3. Instrument de sfredelit. – 4. Plantă, Asarum europauem. – 5. (Banat) Mormoloc. – 6. Sondă, sfredel de sondare. – Mr., megl. lingură, istr. lingurę. lat. lĭngŭla, formă atestată de Marcial, rezultată din încrucişarea dintre lĭgula "lingură" cu lingĕre "a linge" (Keller, lat. Wolksetymologie, 85; Puşcariu 981; Candrea-Dens., 1002; REW 5036), cf. sp. legra (Corominas, III, 60; Rosetti, I, 169, crede că s-a păstrat numai în rom.). Der. lingurar, s.m. (cel ce face linguri şi alte obiecte de lemn; era o specialitate a unor grupuri de ţigani nomazi, care purtau acest nume); lingurică (var. linguric, lingurea), s.f. (epigastru, partea superioară a abdomenului; plantă, Cochlearia officinalis); linguraş, s.n. (Mold. de S., epigastru); linguriţă, s.f.; linguroi, s.n. (polonic); linguruş, s.m. (Banat, mormoloc). Din rom. provine bg. lingur "ţigan care face linguri de lemn" (Capidan, Raporturile, 132).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • lingura — LINGUR//Á linguraéle f. Plantă erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate şi cu flori albe, cultivată ca plantă medicinală. [art. lingureaua] /lingură + suf. linguraea Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • linguriţă — LINGURÍŢĂ, linguriţe, s.f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conţinutul unei linguriţe (1). 3. Compus: linguriţa zânei = lingura zânelor. – Lingură + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09 …   Dicționar Român

  • căuş — CĂÚŞ, căuşe, s.n. 1. Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunţe etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au această formă. ♢ expr. A face mâna căuş = a da mâinii forma unui recipient, apropiind …   Dicționar Român

  • cancioc — CANCIÓC, canciocuri, s.n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru aşezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din… …   Dicționar Român

  • lingurea — LINGUREÁ, ÍCĂ, lingurele, s.f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuinţată în combaterea afecţiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (pop.)… …   Dicționar Român

  • polonic — POLONÍC, polonice, s.n. Lingură mare şi adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron şi a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă şi cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa… …   Dicționar Român

  • leafă — LEÁFĂ1, lefi, s.f. (pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăişul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) lingură (influenţat de leafă2). Trimis de andreeadima, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEÁFĂ2,… …   Dicționar Român

  • Лингура — Село резиденция Лингура Lingura Страна МолдавияМолдавия …   Википедия

  • Список населённых пунктов Кантемирского района — Основная статья: Кантемирский район В соответствии с Законом № 764 от 27.12.2001 об административно территориальном устройстве Республики Молдова[1], в состав Кантемирского района входит 51 населенный пункт, в том числе город Кантемир (рум.… …   Википедия

  • ciorpac — CIORPÁC, ciorpace, s.n. Unealtă de pescuit făcută dintr un săculeţ de plasă cu coadă şi folosită de obicei la scoaterea din apă a peştelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. čerpak. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIORPÁC s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”