- cancioc
- CANCIÓC, canciocuri, s.n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru aşezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalaţii. [var.: cancióg s.n.] – Din magh. kancsó.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CANCIÓC s. (tehn.) căuş, (reg.) canceu, lingură. (cancioc al zidarului.)Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonimecancióc s. n. (sil. -cioc), pl. canciócuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCANCIÓC canciocuri n. Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancsóTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcancióc (-oáce), s.n. – Lingură folosită de zidari pentru var. – var. canceu, s.n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.Trimis de blaurb, 01.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.