- anume
- ANÚME adj. invar., adv. I. adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, şi anume: masculin, feminin şi neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ? – A3 + nume.Trimis de ana_zecheru, 07.03.2004. Sursa: DEX '98ANÚME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenţionat, înadins, special. (A procedat anume în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus anume la el.) 4. adj. v. anumit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeanúme adv., adj. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANÚME1 adj. invar. Care se face sau se spune în mod special. O vorbă anume. /a + numeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANÚME2 adv. 1) (se foloseşte pentru a preciza ceva) anume aşa. anume atât. anume el. 2) (înaintea unei enumerări precedat de şi) Iată care; adică. 3) În mod intenţionat; înadins; special. A spus anume ca să audă şi alţii. 4) Care corespunde întru totul adevărului; în totală conformitate; exact; precis. Unde anume? Cine anume? ♢ Un anume un oarecare. /a + numeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.