- special
- SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebeşte de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieşit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepţional. ♢ loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speţă. ♦ (Despre ediţii de presă, publicaţii) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparţine unei anumite specialităţi (1), de strictă specialitate. [pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPECIÁL adj. v. specialist.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPECIÁL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis (suigeneris). (Un gust special.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz special.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele special.) 6. adj. particular. (Disciplinele special.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune special.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus special la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenţionat, înadins. (A procedat special în acest sens.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespeciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciáli; f. sg. speciálă, pl. speciáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPECIÁL specială (speciali, speciale) şi adverbial 1) Care este cu însuşiri deosebite; particular. Caz special. Timbru special. ♢ În special a) îndeosebi; mai ales; b) în (mod) particular. 2) Care are o anumită menire; destinat pentru un anumit scop. Fond special. Corespondent special. 3) Care constituie o excepţie; întrebuinţat în circumstanţe extraordinare. Autorizaţie specială. 4) Care este realizat cu o anumită ocazie. Ediţie specială. 5) Care este caracteristic pentru o anumită specialitate; de specialitate. Învăţământ special. 6) Care este făcut în mod intenţionat; înadins; anume; dinadins. [Sil. -ci-al] /<lat. specialis, fr. special, germ. speziellTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPECIÁL, -Ă adj. 1. Care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, îndeosebi, în mod particular. ♦ Făcut, scos cu o anumită ocazie. 2. De (strictă) specialitate. [pron. -ci-al. / cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species].Trimis de LauraGellner, 03.05.2007. Sursa: DNSPECIÁL, -Ă adj. 1. care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. o în special = mai ales, îndeosebi. ♢ făcut cu o anumită ocazie. 2. de (strictă) specialitate. (< fr. spécial, lat. specialis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.