jirebie — JIRÉBIE1, jirebii, s.f. (reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – cf. magh. z s e r é b. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JIRÉBIE2, jirebii, s.f. (reg.) Bucată, fâşie îngustă de… … Dicționar Român
motcă — mótcă, mótci, s.f. (reg.) scul (lână depănată); jurubiţă de tort. Trimis de blaurb, 13.07.2006. Sursa: DAR mótcă ( ce), s.f. – Scul, jurubiţă. Din sl. motati a depăna (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok scul , sb. motka… … Dicționar Român
chită — CHÍTĂ, chite, s.f. (reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta. Trimis de valeriu, 11.02.2005. Sursa: DEX 98 CHÍTĂ s. v. buchet, mănunchi. Trimis de… … Dicționar Român
ciulea — CIULEÁ s. v. jurubiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciuleá ( éle), s.f. – (înv.) Scul. tc. çile (Cihac, II, 567). sec. XIX. Trimis de blaurb, 25.04.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
jighiuţă — JIGHIÚŢĂ, jighiuţe, s.f. (reg.) Jurubiţă de treizeci de fire. [pr.: ghi u ] – cf. j i r e b i e1. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 jighiúţă s. f. (sil. ghi u ), g. d. art. jighiúţei; pl. jighiúţe … Dicționar Român
mulineu — MULINÉU, mulineuri, s.n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obţinut prin mulinare şi folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiţă din astfel de fire. – Din fr. mouliné. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mătărângă — s. v. jurubiţă, membru, penis, pârghie, scul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răşchitor — RĂŞCHITÓR, răşchitoare, s.n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiţă. [var.: răschitór s.n.] – Răşchia + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂŞCHITÓR s.… … Dicționar Român
silene — GÚŞĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiţă. Trimis de siveco, 20.02.2009. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sucitură — SUCITÚRĂ, sucituri, s.f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUCITÚRĂ s. v. răsucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură … Dicționar Român