jirebie

jirebie
JIRÉBIE1, jirebii, s.f. (reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – cf. magh. z s e r é b.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

JIRÉBIE2, jirebii, s.f. (reg.) Bucată, fâşie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX '98

JIRÉBIE s. (ist.) delniţă, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova jirebie era cunoscută în Ţara Românească sub numele de delniţă, iar în Tran-silvania sub denumirea de sesie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

jirébie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirébia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (sil. -bi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JIRÉBI//E jirebiei f. Unitate de măsură la depănat şi la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

jirébie1, jirébii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiţă. 2. (la pl.) ferfeniţe, sufile, zdrenţe. 3. (fig.) femeie tânără şi vioaie.
Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DAR

jirébie (jirébii), s.f. – 1. Jurubiţă, scul. – 2. Fîşie îngustă de pămînt de lucrat. – var. jerebie, jurebie. sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja "prăjină", rut. žerebij "fîşie de pămînt" (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij "parcelă, lot, bucată de pămînt". Primul sens este mai puţin clar. Prezenţa sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de acelaşi cuvînt sl. cu sens neatestat "mănunchi de fire", poate prin aluzie la tragerea la sorţi, cf. sfoară, funie, cu acelaşi sens dublu de "fir" şi "parcelă de pămînt". Totuşi, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. cf. şi bg. žrebij "parcelă", sb. ždreb "parcelă", mag. zséreb "scul". Se foloseşte mai ales în Mold. şi mai puţin în Trans. Der. jurubiţă, s.f. (scul), cu var. jurebiţă, jirbiuţă, jirghiţă, jighiuţa; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). cf. jerbie, jerui.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • delniţă — DÉLNIŢĂ, delniţe, s.f. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească) Parte din hotarul moşiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de ţărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în… …   Dicționar Român

  • jighiuţă — JIGHIÚŢĂ, jighiuţe, s.f. (reg.) Jurubiţă de treizeci de fire. [pr.: ghi u ] – cf. j i r e b i e1. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  jighiúţă s. f. (sil. ghi u ), g. d. art. jighiúţei; pl. jighiúţe …   Dicționar Român

  • sesie — SÉSIE, sesii, s.f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr un domeniu, asupra căruia ţăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal şi care putea fi transmis ereditar. – Din …   Dicționar Român

  • jerbă — JÉRBĂ, jerbe, s.f. 1. Buchet mare de flori, aşezate în aşa fel încât să aibă faţa orientată în aceeaşi parte. 2. (fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate… …   Dicționar Român

  • jurebie — jurebíe, jurebíi, s.f. (reg.) v. jirebíe. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • jurubiţă — JURUBÍŢĂ, jurubiţe, s.f. Scul mic din fire textile înfăşurate în spire de o anumită lungime, constituind unităţi de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. iţă. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98  JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitură, (reg.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”