- motcă
- mótcă, mótci, s.f. (reg.) scul (lână depănată); jurubiţă de tort.Trimis de blaurb, 13.07.2006. Sursa: DARmótcă (-ce), s.f. – Scul, jurubiţă. Din sl. motati "a depăna" (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok "scul", sb. motka "băţ", bg. mătka "băţ", de unde mătcă, var. mîtcă, s.f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. şi Olt.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.