jupuitúrã — s. f., g. d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri … Romanian orthography
jupui — JUPUÍ, jupói, vb. IV. tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr un proces tehnologic la abator. ♦ refl. A se descuama. ♦ tranz. şi refl. A (se)… … Dicționar Român
beli — BELÍ, belesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A jupui. 2. tranz. şi refl. A (se) juli. 3. tranz. (În expr.) A (şi) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteşte. ♢ refl. Ce te beleşti aşa la mine? – Din sl. bĕliti … Dicționar Român
julitură — JULITÚRĂ, julituri, s.f. Rană uşoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. tură. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98 JULITÚRĂ s. (med.) jupuitură, zdrelitură. (O julitură la un deget.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
jupitură — jupitúră, jupitúri, s.f. (reg.) 1. jupuitură, belitură, cojitură. 2. cal bătrân şi neputincios. 3. frecătură a pielii, julitură. Trimis de blaurb, 28.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
jupuială — JUPUIÁLĂ, jupuieli, s.f. Jupuitură. [pr.: pu ia ] – Jupui + suf. eală. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JUPUIÁLĂ s. v. jupuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime JUPUIÁLĂ s. v. pelagră … Dicționar Român
