jupuíre — s. f., g. d. art. jupuírii; pl. jupuíri … Romanian orthography
jupuit — JUPUÍT1 s.n. Jupuire. – v. jupui. Trimis de cata, 05.03.2002. Sursa: DEX 98 JUPUÍT2, Ă, jupuiţi, te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părţi ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦… … Dicționar Român
tărâţare — TĂRÂŢÁRE, tărâţări, s.f. (pop.) Acţiunea de a se tărâţa şi rezultatul ei; cojire, jupuire. – v. tărâţa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂRÂŢÁRE s. v. cojire, descuamare, descua maţie, jupuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
beli — BELÍ, belesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A jupui. 2. tranz. şi refl. A (se) juli. 3. tranz. (În expr.) A (şi) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteşte. ♢ refl. Ce te beleşti aşa la mine? – Din sl. bĕliti … Dicționar Român
belire — BELÍRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, jupuială, jupuire, jupuit, mărire, umflare, zgâire, zgâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
belit — BELÍT, Ă, beliţi, te, adj. (pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – v. beli. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit. Trimis de … Dicționar Român
cojire — COJÍRE, cojiri, s.f. Acţiunea de a (se) coji; cojeală. – v. coji. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COJÍRE s. 1. v. descojire. (cojire unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (cojire trun chiului unui arbore.) … Dicționar Român
descojire — DESCOJÍRE, descojiri, s.f. Acţiunea de a descoji şi rezultatul ei. – v. descoji. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCOJÍRE s. 1. cojire. (descojire unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (descojire trunchiului unui arbore.)… … Dicționar Român
descuamare — DESCUAMÁRE, descuamări, s.f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – v. descuama. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98 DESCUAMÁRE s. cojire, descuamaţie, jupuire, (rar) scămoşare, (înv.) tărâţare.… … Dicționar Român
descuamaţie — DESCUAMÁŢIE, descuamaţii, s.f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. – Din fr. desquamation. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98 DESCUAMÁŢIE s. cojire, descuamare, jupuire, (rar) scămoşare, (înv.) tărâţare. (descuamaţie pielii.) Trimis de… … Dicționar Român
