- tărâţare
- TĂRÂŢÁRE, tărâţări, s.f. (pop.) Acţiunea de a se tărâţa şi rezultatul ei; cojire, jupuire. – v. tărâţa.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂRÂŢÁRE s. v. cojire, descuamare, descua-maţie, jupuire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetărâţáre s. f., g.-d. art. tărâţării; pl. tărâţăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.