iscoádã — s. f., g. d. art. iscoádei; pl. iscoáde … Romanian orthography
spion — SPIÓN, OÁNĂ, spioni, oane, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informaţii secrete privitoare la un stat şi să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândeşte, observă pe alţii (pentru a furniza cuiva… … Dicționar Român
ecleror — ECLERÓR, eclerori, s.m. (înv.) Soldat trimis înaintea unei unităţi sau unei armate ca să cerceteze poziţia si mişcările inamicului; iscoadă – Din fr. éclaireur. Trimis de popav72, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 eclerór s. m. (sil. cle ), pl.… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
cearşit — CEARŞÍT s. v. iscoadă, spion. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cercetaş — CERCETÁŞ, Ă, cercetaşi, e, s.m. şi f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informaţii despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din organizaţia cercetăşiei. – Cerceta + suf. aş. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
examinare — EXAMINÁRE, examinări, s.f. Acţiunea de a examina şi rezultatul ei. [pr.: eg za ] – v. examina. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXAMINÁRE s. 1. v. analiză. 2. v. cercetare. 3. analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare,… … Dicționar Român
iscodnic — iscódnic s.m. (înv.) iscoadă. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
iscpdi — iscodí ( désc, ít), vb. – 1. A cerceta, a investiga, a examina. – 2. A Întreba, a chestiona. – 3. A spiona. – 4. A descoperi, a afla, a născoci. sl. ischoditi a ieşi (DAR), cu sensul sl. sŭchoditi a explora, a spiona (Cihac, II, 150; Iordan, Dift … Dicționar Român
privitor — PRIVITÓR, OÁRE, privitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat)… … Dicționar Român
