inviolabil

inviolabil
INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire. – [pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.
Trimis de paula, 02.01.2009. Sursa: DEX '98

INVIOLÁBIL adj. intangibil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept inviolabil.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

inviolábil adj. m. violabil
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INVIOLÁBIL inviolabilă (inviolabili, inviolabile) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este apărat în mod legal de orice urmărire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lăcaşe etc.) Care nu poate fi percheziţionat decât în cazuri excepţionale, având autorizaţia procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INVIOLÁBIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].
Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DN

INVIOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ♢ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziţionat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • inviolabilitate — INVIOLABILITÁTE, inviolabilităţi, s.f. Calitatea de a fi inviolabil. [pr.: vi o ] – Din fr. inviolabilité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INVIOLABILITÁTE s. v. imunitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • azil — AZÍL, aziluri, s.n. 1. Loc unde cineva găseşţe ocrotire, adăpost, refugiu. ♢ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei ţări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituţie de asistenţă socială pentru… …   Dicționar Român

  • sacrosanct — SACROSÁNCT, Ă, sacrosancţi, te, adj. (livr.) Sacru1, sfânt; p. ext. intangibil, inviolabil. [var.: sacrosánt, ă adj.] – Din lat. sacrosanctus. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACROSÁNCT adj …   Dicționar Român

  • sanctuar — SANCTUÁR, sanctuare, s.n. (Adesea fig.) Loc într un templu sau într o biserică socotit sfânt şi interzis profanilor; p. gener. locaş de cult. [pr.: tu ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • intangibil — INTANGÍBIL, Ă, intangibili, e, adj. Care nu poate fi atins, de neatins; care trebuie să rămână intact. – Din fr. intangible. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Intangibil ≠ tangibil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • sacral — SACRÁL1, Ă, sacrali, e, adj. (anat.) Care ţine de sacrum, privitor la sacrum; sacrat1. – Din germ. sakral. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACRÁL2, Ă, sacrali, e, adj. (livr.) Sacru1. – Din fr. sacral …   Dicționar Român

  • sacramental — SACRAMENTÁL, Ă, sacramentali, e, adj. De sacrament, privitor la sacrament; p. ext. solemn. – Din fr. sacramental, lat. sacramentalis. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACRAMENTÁL adj. 1. v. sfânt. 2. v …   Dicționar Român

  • sacru — SÁCRU1, Ă, sacri, e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, era, it. sacro. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… …   Dicționar Român

  • sânt — SÂNT, Ă, sânţi, te, adj., s.m. şi f. (pop.) Sfânt. – lat. sanctus. Trimis de IoanSoleriu, 18.02.2009. Sursa: DEX 98  SÂNT adj. v. bisericesc, ceresc, divin, dumnezeiesc, religios. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”