- interpune
- INTERPÚNE, interpún, vb. III. refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înţelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relaţiile dintre două persoane. ♦ tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).Trimis de valeriu, 03.01.2008. Sursa: DEX '98INTERPÚNE vb. v. mijloci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinterpúne vb. puneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două lucruri sau fiinţe pentru a modifica mediul. /<lat. interponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INTERPÚNE mă interpún intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înţelegere. 2) A se amesteca în relaţiile dintre două persoane. /<lat. interponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ♢ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.