interpunere

INTERPÚNERE, interpuneri, s.f. Faptul de a (se) interpune. – v. interpune.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



interpúnere s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTERPÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) interpune şi rezultatul ei. [< interpune].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



INTERPÚNERE s. f. acţiunea de a (se) interpune. o interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părţi. (< interpune)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN