ingeniozitáte — s. f. (sil. ni o ), g. d. art. ingeniozitäţii, pl. ingeniozitäţi … Romanian orthography
fineţe — FINÉŢE, (2, rar) fineţuri, s.f. 1. Însuşire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subţire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil şi greutatea lui, care indică fineţea (1) firului respectiv. ♦… … Dicționar Român
inventivitate — INVENTIVITÁTE, inventivităţi, s.f. Însuşirea de a fi inventiv; imaginaţie creatoare, ingeniozitate. – Inventiv + suf. itate. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INVENTIVITÁTE s. 1. fantezie, imaginaţie, invenţie, închipuire. (Are o… … Dicționar Român
abilitate — ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi… … Dicționar Român
apucătură — APUCĂTÚRĂ, apucături, s.f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr o singură apucătură. 2. fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. ătură. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 APUCĂTÚRĂ s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2 … Dicționar Român
cazuistic — CAZUÍSTIC, Ă, cazuistici, ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. s.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conştiinţă şi să justifice unele practici imorale printr un… … Dicționar Român
cazuistică — cazuístică s. f., g. d. art. cazuísticii; pl. cazuístici Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CAZUÍSTICĂ f. 1) Parte a teologiei scolastice şi a eticii, care recomanda soluţionarea cazurilor de conştiinţă prin dispute. 2)… … Dicționar Român
ingeniu — ingeníu s.m. (înv.) pătrundere a minţii, agerime, perspicacitate, sagacitate, geniu. Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR ingéniu ( ii), s.n. – Geniu. lat. ingenium (sec. XIX). – Der. ingenios, adj., din lat. ingeniosus, fr … Dicționar Român
ischiuzar — ISCHIUZÁR, Ă, ischiuzari, e, adj., s.m. şi f. (înv.) (Om) dibaci, şiret, şmecher, iscusit. [var.: işchiuzár, ă adj., s.m. şi f.] – Din tc. isgüzar. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa … Dicționar Român
iscuseală — iscuseálă s.f. (înv.) abilitate, ingeniozitate. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
