cazuistică

cazuistică
cazuístică s. f., g.-d. art. cazuísticii; pl. cazuístici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CAZUÍSTICĂ f. 1) Parte a teologiei scolastice şi a eticii, care recomanda soluţionarea cazurilor de conştiinţă prin dispute. 2) fig. Argumentare subtilă, sofistică în susţinerea unor teze (morale) îndoielnice. /<fr. casuistique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CAZUÍSTICĂ s.f. Parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite, care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite pentru a ascunde situaţii false; (p. ext.) ingeniozitate, subtilitate, dibăcie (în argumentarea unor teze îndoielnice). [gen. -cii. / < fr. casuistique].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cazuistic — CAZUÍSTIC, Ă, cazuistici, ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. s.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conştiinţă şi să justifice unele practici imorale printr un… …   Dicționar Român

  • cazuist — CAZUÍST, Ă, cazuişti, ste, s.m. şi f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se serveşte de argumente ingenioase şi logice în aparenţă, dar false în fond. – Din fr. casuiste. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cazuíst s. m.,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”