cazuistic

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. s.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conştiinţă şi să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte şi prin subtilităţi logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique.

Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX '98



cazuístic adj. m., pl. cazuístici; f. sg. cazuístică, pl. cazuístice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAZUÍSTIC, -Ă adj. Referitor la cazuistică, fundat pe cazuistică. [cf. fr. casuistique].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate. (< fr. casuistique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN