incendiu

incendiu
INCÉNDIU, incendii, s.n. Foc mare care cuprinde (şi distruge parţial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. cf. it. i n c e n d i o, fr. i n c e n d i e.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INCÉNDIU s. foc, pârjol, (înv. şi reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un incendiu a distrus clădirea.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

incéndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil. -di-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INCÉNDI//U incendiui n. Foc mare care se propagă cauzând mari pierderi materiale. [Sil. -diu] /<lat. incendium, fr. incendie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INCÉNDIU s.n. Foc mare; pârjol. [pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie].
Trimis de LauraGellner, 27.07.2006. Sursa: DN

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • incéndiu — s. n. [ diu pron. dìu], art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil. di i ) …   Romanian orthography

  • foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • incendia — INCENDIÁ, incendiez, vb. I. tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ fig. A aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente. [pr.: di a] – Din fr. incendier. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pojar — POJÁR, (2) pojaruri, s.n. 1. Boală contagioasă (la copii), caracterizată prin apariţia unor pete roşii pe piele; rujeolă. 2. (înv. şi reg.) Foc mare; incendiu. ♦ fig. Lumină purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. Căldură mare, arşiţă. ♦ fig.… …   Dicționar Român

  • tulumbă — TULÚMBĂ, tulumbe, s.f. (înv. şi pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcţionează cu un furtun. – Din tc. tulumba. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TULÚMBĂ s. v. furtun, pompă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • incendiator — INCENDIATÓR, OÁRE, incendiatori, oare, s.m. şi f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ fig. Persoană care îndeamnă la acţiuni violente; instigator, provocator. [pr.: di a ] – Incendia + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pichet — PICHÉT1 s.n. Numele unui joc de cărţi care se joacă (în două persoane) cu treizeci şi două de cărţi. – Din fr. piquet. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98  PICHÉT2 s.n. Ţesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice,… …   Dicționar Român

  • pârjol — PÂRJÓL, pârjoluri, s.n. 1. Foc mare şi iute; incendiu violent şi mistuitor. ♢ expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc şi pârjol = a plânge cu… …   Dicționar Român

  • sinistrat — SINISTRÁT, Ă, sinistraţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a suferit pagube însemnate de pe urma unui incendiu, a unei inundaţii sau a altei calamităţi. – Din fr. sinistré. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SINISTRÁT adj.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”